Traducere de Octavian Cocoş
La întoarcere Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte.
Însă atunci când zâmbetele sale,
nu-i mai voaleză chipul ce-nfloreşte,
degeaba în Sicilia trudeşte
bătrânul faur care dă la foale,
căci Jupiter rămas-a cu mâini goale,
din Mongibello arme nu doreşte,
iar sora lui încet se primeneşte
şi-Apollo varsă raze virginale.
Din vest se simte-acuma o suflare,
ce barca iute poate să o poarte,
iar pe păşuni trezeşte orice floare.
Şi stele rele fug pe câte-o parte,
de chipul cel iubit se-ascund se pare,
căci lacrimi pentru el au fost vărsate.
Notă: Bătrânul faur este zeul Vulcan, al cărui atelier se găseşte în adâncul muntelui Mongibello (Etna). Sora lui Jupiter este Iunona (Hera), care îi este şi soţie.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.